Călătorie istorică pe valea Someșului- Історична подорож долиною Сомешулуй

1. Odoreu: obiective turistice:

– Biserica Reformată (construită în 1586);

– Biserica Ortodoxă ”Sf. Mihail și Gavril” (construită între 1818-1823);

Berindan

• Biserica Reformată (construită în 1927 – în peretele sanctuarului fiind zidită o piatră de mormânt realizată în stil gotic);

Mărtineș ti

• Biserica Reformată (construită între 1885-1886);

Medieș u Aurit

– Castelul Lonyai – Sigismund Lonyai, comite de Bereg şi Crasna şi diplomat al principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, este cel care a început construcţia castelului renascentist care există şi azi în centrul localităţii. După moda epocii, introdusă şi proliferată de principe, castelul urmează un plan rectangular. Cele patru aripi ale clădirii delimitează o curte interioară, iar fiecare colţ al patrulaterului este prevăzut cu un turn-bastion de tip italian. Elementele de fortificaţie erau alcătuite dintr-un şanţ, vizibil încă, şi probabil un zid cu pod mobil, care adăpostea, înafara castelului propriu-zis, alte construcţii a căror funcţionalitate nu mai este cunoscută. Aripa de sud-est formează faţada, care se ridică cu trei niveluri deasupra solului. Turnul situat în partea mediană depăşeşte cu un nivel faţada principală. Cel de al treilea etaj al faţadei, prelungit şi de-a lungul altor aripi, formează o mansardă acoperită iniţial cu şindrilă, prevăzută cu ferestre de tragere, având rol de apărare.

Pivniţa a existat probabil sub trei din cele patru aripi ale castelului.

Dintre elementele cu rol decorativ ale faţadei, păstrate parţial până în zilele noastre, portalul intrării principale, delimitat de două coloane angajate din piatră ornamentate cu rozete şi un timpan în partea superioară, care susţinea odinioară blazonul familiei Lonyai, este cel mai impunător. Ancadramentele ferestrelor sunt prevăzute la rândul lor cu timpan decorat cu frunze şi vrejuri. În interiorul castelului, cel de al doilea etaj era destinat stăpânilor, în timp ce parterul adăpostea locuinţele servitorilor, bucătăria şi depozitele. Sala cea mare a castelului era situată în aripa de sud-est. Izvoarele spun că tavanul acestei încăperi era aurit şi pun pe seama acestei caracteristici numele localităţii – Medieşu Aurit.

– Rezervația Arheologică de la Medieșu Aurit – În peisajul arheologic european este cu totul excepţional centrul de producţie de la Medieşu Aurit- Şuculeu, care în stadiul actual al cunoştinţelor este cea mai mare centru de producție ceramică din Europa secolelor II-V d. Hr., din afara granițelor Imperiului Roman. Atelierele erau specializate pe producţia vaselor de provizii de mari dimensiuni. Cuptoarele, cu un diametru care depăşeşte 2 m, au un perete median masiv care susţinea grătarul, continuând tradiţia din epoca Latène.

Atelierul de ars ceramica este compus dintr-un cuptor legat de groapa de deservire prin două canale de foc. Coborârea în groapa de deservire se realiza cu ajutorul treptelor special amenajate, la baza lor fiind întreţinut focul ce ardea în gura canalelor de foc. Vasele erau introduse în cuptor prin orificiul cupolei, aflat la suprafaţa solului, şi erau arse de aerul fierbinte ce pătrundea prin canalele de foc. Sistemul ingenios de construcţie permitea evitarea contactului direct al vaselor cu focul, iar prin amplasarea în pământ al întregului cuptor era minimalizată pierderea căldurii. Centrul ceramic cu cca. 200 de cuptoare se întinde pe terasa înaltă a luncii mlăştinoase a râului Racta, pe o suprafața de cca. 20 de hectare din care rezervația arheologică reprezintă doar o mică parte. Aceasta fost recent amenajată, sunt prezentate

5 cuptoare de ars ceramică consercate pe locul descoperirii lor, recontrucții de atelier de ars ceramică, grânar, groapă de provizii și locuință adâncită în pământ. Pe spațiul rezervației au fost amenajate un amfiteatru pentru diferinte prezentări.

– Biserica Ortodoxă ”Nașterea Maicii Domnului” – a fost construită în anul 1892. Intrarea principală se realizează printr-un portic mărginit de arcade, cu interiorul pictat. Faţada plină a bisericii este prevăzută cu medalioane pictate, aşezate pe patru niveluri: primele două, din partea inferioară, înfăţişează portretele unor personalităţi marcante din istoria românilor, iar cele superioare prezintă şirul apostolilor, dominat de imaginea lui Iisus Hristos Pantocrator. Turnul rectangular, prevăzut cu ceas, este integrat în navă. Intrarea secundară, situată pe partea sudică a navei, este la rândul ei precedată de un portic cu două medalioane pictate cu portrete de inspiraţie istorică. Renovarea exterioară şi picturile s-au realizat, conform pisaniei, între anii 1982-1986. Pictura interioară este şi ea recentă, datând din perioada 1988-1991.

–Biserica Reformată – datează din anul 1892. La nivelul navei, decorul este realizat prin alternanţa de ferestre de inspiraţie gotică, prevăzute cu ogive în partea superioară, şi contraforturi cu valoare ornamentală. Turnul integrat în navă şi prevăzut cu ceas este delimitat la nivelul faţadei prin două contraforturi cu rol decorativ.

Jojib

– Balastiera

Apa

–Casa memorială ”Vasile Lucaciu” – Casa memorială Vasile Lucaciu a fost construită în anul 1847, pentru cantorul şi dascălul Mihai Lucaciu. A fost declarată muzeu în anul 1981, fiind inaugurată la data de 25 ianuarie, cu sprijinul autorităţilor locale, a preotului Petre Bologa şi a Muzeului Judeţean Satu Mare. Muzeul se află în centrul comunei Apa, peste drum de biserica ortodoxă. Casa este specifică arhitecturii populare din Câmpia Someşeană. Are formă dreptunghiulară, situată perpendicular pe şosea. Este construită din bârne de lemn aşezate pe o talpă groasă de stejar, îmbinate prin plătuire. Casa este joasă, acoperişul din paie, în două pante, este prevăzut cu două şuturi trapezoidale şi un geam iluminator. Planul casei are trei încăperi: camera din faţă sau camera curată, în mijloc o tindă şi camera din spate. Prima încăpere este dedicată reconstituirii unui interior al unei case ţărăneşti din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, specifică Văii Someşului. Este vorba despre „camera curată”, spaţiu destinat, în gospodăria tradiţională, ocaziilor speciale, cum ar fi mesele de sărbătoare sau primirea oaspeţilor. Din acest motiv, această încăpere reuneşte cele mai preţioase piese de mobilier şi textile din întreaga gospodărie. Se urmăreşte o redare cât mai fidelă a aspectului interior din camera curată, reconstituirea cuprinzând mobilier autentic popular (pat, masă, scaune, lădoi, ladă de zestre etc.), textilele care împodobeau din belşug atât obiectele de mobilier, cât şi pereţii camerei (ştergare, feţe de masă, pernă, ţol, peretare etc.), toate realizate manual şi decorate în culorile şi stilul specific zonei. Reconstituirea este întregită prin diverse obiecte ceramice (vase, farfurii, căni etc.), care constituiau elemente de utilitate casnică indispensabile caselor tradiţionale. Tinda este prima încăpere cu care vizitatorul are contact vizual. Spaţiul său relativ restrâns este dominat de cuptorul de pâine de mari dimensiuni. În cea de a treia încăpere nu se urmăreşte în mod necesar respectarea stilului rustic al casei-muzeu, devenind primordială în schimb evidenţierea obiectelor originale legate de Vasile Lucaciu şi aşezarea lor într-o modalitate logică, accesibilă şi atractivă, pentru a reconstitui viaţa şi activitatea acestuia. Astfel, au fost concepute vitrine de tip masă, amenajate de o parte şi de alta a încăperii, potrivite mărimii şi caracterului obiectelor expuse. Bustul impozant al Vasile Lucaciu, aflat în curtea casei memoriale, creaţia sculptorului Radu Gil, a fost dezvelit în luna decembrie a anului 1989. La ora actuală se efectuează lucrări de restaurare şi reorganizare expoziţională.

Vasile Lucaciu s-a născut în localitatea Apa, în anul 1852. A fost preot greco- catolic, profesor la Liceul Regesc din Satu Mare, om politic, una din cele mai marcante personalităţi ale mişcării de emancipare naţională şi culturală a românilor transilvăneni. A colaborat la redactarea Memorandumului, pentru care a fost condamnat la 5 ani de închisoare. Întreaga sa viaţă a fost o luptă îndârjită pentru câştigarea libertăţii poporului român.;

– Biserica ortodoxă ”Pogorârea Sf. Duh” – a fost precedată de un lăcaş de cult din lemn, situat la marginea satului actual. Acesta trebuie să fi fost construit în jurul anilor 1740, deoarece este menţionat ca fiind nou într-o conscripţie a Episcopiei Greco-Catolice de Mukachevo datând din 1747. Locul vechii biserici este marcat printr-un crucifix. Edificiul de cult actual a fost construit între anii 1848 şi 1863, în stil baroc. Datorită unor erori de construcție a fost necesară refacerea turnului bisericii, fapt care s-a realizat la începutul secolului al XX- lea. Pictura interioară, realizată în stil bizantin, a fost restaurată în anul 1927. Iconostasul este format doar din câteva registre: icoanele împărătești și cele care îi reprezintă pe cei 12 apostoli. Ele sunt pictate pe lemn, în stil bizantin.

-Biserica Reformată;

Livada

• Castelul familiei Vécsey (1760-1764) – a fost precedată de un lăcaş de cult din lemn, situat la marginea satului actual. Acesta trebuie să fi fost construit în jurul anilor 1740, deoarece este menţionat ca fiind nou într-o conscripţie a Episcopiei Greco-Catolice de Mukachevo datând din Locul vechii biserici este marcat printr-un crucifix. Edificiul de cult actual a fost construit între anii 1848 şi 1863, în stil baroc. Datorită unor erori de construcție a fost necesară refacerea turnului bisericii, fapt care s-a realizat la începutul secolului al XX- lea. Pictura interioară, realizată în stil bizantin, a fost restaurată în anul 1927. Iconostasul este format doar din câteva registre: icoanele împărătești și cele care îi reprezintă pe cei 12 apostoli. Ele sunt pictate pe lemn, în stil bizantin.

Botiz

• Biserica ”Arhanghelilor Mihail și Gavril” (construită în 1886);

Valea Vinului

• Casa Memorială ”Aloisie Tăutu” – Casa în care a trăit Aloisie Tăutu a fost amenajată ca o expoziţie cu caracter memorial, prin bunăvoinţa moştenitorilor. Cele trei camere destinate vizitării au fost organizate muzeistic în anul Camera din faţă cuprinde piese de mobilier, masa de birou şi accesoriile cu care a lucrat Aloisie Tăutu, atmosfera fiind întregită de picturi şi fotografii de familie. A doua cameră este mobilată în stilul unei sufragerii, decorată cu obiecte de porţelan şi de argint. În ultima cameră, dormitorul, se pot vedea piese de mobilier furniruit cu lemn de lămâi, executat la începutul secolului al XX-lea.

Aloisie Tăutu (1895-1981) s-a născut în 1895 la Terebeşti, petrecându-şi copilăria la Valea Vinului. A urmat facultatea de teologie la Viena, fiind hirotonit ca preot în 1921. În anul 1928 a fost numit de către episcopul greco- catolic Valeriu Traian Frenţiu cercetător la Arhiva Vaticanului, unde şi-a petrecut toată viaţa, publicând numeroase volume de documente. A contribuit substanţial la aducerea în România a copiei Columnei lui Traian, în anul 1967, aflată azi la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.

Măriuș

• Mănăstirea ”Izvorul Tămăduirii”;

• Muzeul Etnografic în aer liber – Muzeul se află la o distanță de 3 km de localitatea Valea Vinului, având alocată o suprafaţă de 40 ha, donată de locuitorii satului Măriuş. Proiectul prevede amplasarea a 48 de construcţii de arhitectură populară specifice satului liniar, satului răsfirat şi satului împrăştiat, cu tipologii caracteristice zonelor etnografice ale judeţului Satu Mare şi cele învecinate: Codru, Oaş şi Câmpia Someşană. În anul 2012 s-a amenajat în cadrul muzeului o casă specifică arhitecturii codreneşti, ce provine din localitatea Pomi, deschisă pentru vizitare cu ocazia sărbătorii creștine Adormirea Maicii Domnului.

Planul casei este tipic arhitecturii zonei, compus din camera curată,

tindă și camera de locuit. Amenajarea muzeistică redă spațiul locuibil cotidian și cel utilizat în special la sărbători.

Mobilierul din lemn, textilele

decorative, icoanele, ceramica,

obiectele utilitare, costumele populare recompun viața rurală codrenească.

Sursă poză: muzeusm.ro

Cruciș or

• Cetatea Medievală – În hotarul satului Crucişor, în punctul Dealu Pintii, sunt încă vizibile urmele unei cetăţi de pământ, care nu are însă nici o legătură cu celebrul haiduc, fiind datată, după sondajul arheologic realizat în anii 1970, în perioada medievală timpurie. Pe platoul dealului este încă vizibil șanțul de apărare al fortificației, păstrat pe o lățime de aproximativ 4 m și până la o adâncime de 2,5-3 Investigațiile arheologice au scos la iveală și urmele unui șir de trunchiuri de copac, care forma palisada.