Petea (maghiară Pete) este un sat în comuna Dorolț din județul Satu Mare, Transilvania, România. Localitatea este situată pe granița de vest a României, pe DN19A, fiind punct de frontieră cu Ungaria. Prin punctul de frontieră este permis traficul de persoane și de marfă. Localitatea este situată la cca 8 km de municipiul Satu Mare.Satul este atestat pentru prima dată în 1215 în Regestrum Varadinense, unde este menționat un Pristaldus (funcționar judiciar titular în instanță din Regatul Ungariei) numit Kázmér, originar din sat.În 1314, fiul lui Tiba din familia Gutkeled: maestrul Mihály, strămoșul familiei Apagyi și fiul său István, fiul lui Tiba, Péter, strămoșul familiei Atyai și frații săi: László, János și Tamás și-au împărțit moșiile moștenite.În 1409, familia Csáky a fost încorporată în jumătate din așezare, în timp ce Drágfia au fost încorporați în cealaltă jumătate.În 1431, este trecută ca proprietate a familiei Károlyi, în 1437 a familiei Gacsályi, dar în 1470 și familia Csató deținea aici proprietăți.Petea a fost menționat deja ca un pustiu în 1455 și a rămas un pustiu până în secolul al XVIII-lea.Numele său este menționat într-o carte de vizită a bisericii reformate din secolul al XVI-lea sub numele Kun Pete.Așezarea a fost decimată de războaie, ciuma și invazia tătarilor din 1717, care nu s-a dezvoltat prea mult în acele vremuri. În secolul al XVIII-lea a devenit proprietar contele Sándor Károlyi, care l-a strămutat cu români.
După schimbarea frontierei de la Trianon, acesta a fost plasat pe partea română. Astăzi face parte din stația de frontieră Petea-Csengersima. Locuitorii săi se ocupă în principal de agricultură.
