Comuna Halmeu, fostul centru de plasă din comitatul Ugocea se află la 32 km distanţă de Satu Mare pe şoseaua DN19, beneficiind şi de legătură feroviară cu reşedinţa judeţului. Fiind situată pe graniţa cu Ucraina, este singurul punct de trecere internaţională rutieră şi feroviară al frontierei româno-ucrainene din judeţ. Din punct de vedere fizico-geografic se află pe Câmpia Ugocei, în zona fostei mlaştini Eger, teritoriul administrativ al comunei fiind atins şi de cursul râului Tur.
Localitatea Halmeu este atestată documentar în 1217 în documentul numit Regestrum Varadiense. În secolul al XIII-lea este centrul de domeniu al neamului Káta, în secolul al XV-lea este deja menţionat ca oppidum. Teritorii mai însemnate au deţinut familiile Surányi, Bornemissza, Perényi şi Rátonyi, şi mai mulţi nobili mici. În secolul al XVI-lea, în apropierea localităţii a existat o cetate, construită în mlaştina Eger fără permisiune regală. În 1548 constructorul este reclamat la curte de către familia Surányi, care a reuşit să recapete teritoriul respectiv şi cetatea a fost demolată. Începând din secolul al XIX-lea în sat s-a stabilit o comunitate numeroasă de izraeliţi, numărul de peste 1000 de persoane aparţinătoare acesteia devenind un element hotărâtor în viaţa localităţii. După deportările din 1944 comunitatea a dispărut aproape în totalitate, recensământul din 2002 nu a înregistrat nici un locuitor evreu. Cei 4767 de locuitori s-au declarat în proporţie de 55,8% români, 41,55% maghiari, 2,41% rromi, dar mai trăiesc în număr redus germani şi ucraineni. În 2005 s-a modificat teritoriul administrativ al comunei, Porumbeşti şi Cidreag au format comună separată, în vechea unitate administrativă rămânând localităţile Halmeu, Băbeşti, Dobolţ, Halmeu Vii şi Mesteacăn.
Imaginea satului centru de comună este dominată de biserica reformată, cea mai veche clădire din localitate. Biserica romano-catolică s-a construit între 1829-1834 prin ctitoria episcopului János Hám, dar şi aceasta a fost devastată de cutremur şi ulterior reconstruită. Biserica este închinată Sfântului Iosif.
Biserica ortodoxă a fost construită în 1913, iniţial fiind o casă care a funcţionat ca şi capelă, transformată în forma actuală în 1985.
Comuna Halmeu face parte din Rezervaţia Naturală „Râul Tur”.
Cea mai importantă sursă de venit din localitate este agricultura şi în special cultura căpşunilor, care a făcut renumită comuna în mai toată ţara. Jumătate din producţia de căpşuni a ţării este dată de judeţul Satu Mare, iar în interiorul judeţului Halmeul este cea mai cunoscută comună producătoare. Aici se află şi centrul Asociaţiei Producătorilor de căpşuni. Altă cultură remarcabilă este cea a viţei-de-vie, vinurile din Halmeu fiind renumite în judeţ şi la nivel naţional
